Text de bază Platanos de Doina Rusti

Am crezut inițial că făcea parte dintr-o familie sus-pusă, poate nişte oameni distinşi care se trăgeau din prinți străvechi ori măcar din cine știe ce înalti funcționari, genul de indivizi care călătoresc mult, lo- cuiesc prin case mari, pline de cărți și de lucruri fru moase. Cei din familii de-astea îți sar în ochi, nu pentru că ar fi îmbrăcați mai luxos, ci pentru felul îngăduitor în care-ți vorbesc. Se uită la tine, zâmbind, gata să-ți intre în voie și, cu toate astea, te simți ca și cum ți s-a făcut o favoare. El era un astfel de tip, luminat de acea clemență¹ interioară, care te preface pe loc într-o pisi- că prinsă de ploaie. În dimineața de aprilie, mi-l amintesc, stătea înfipt lângă chioşc², destul de înalt pentru vârsta lui, poate și din cauza sacoului, care-i ridica umerii. - - Ce faceți acolo, ne-a întrebat el, cu o voce încân- tătoare, nu cumva vorbiți despre Bila de Aur? Într-un prim moment n-a răspuns nimeni. Eram derutați³. Înțeleseserăm la ce se referă, cu toate că nimă- nui nu-i trecuse prin minte să-i spună așa. Dincolo de râu se vedea, într-adevăr, o minge strălucitoare, era acolo de dinainte de venirea noastră, mare și tot atât de misterioa- să cum e Luna. Nu cred că cineva îşi pusese prea multe întrebări despre ea. Era acolo și gata. Totuși, în dimineața cu pricina, remarcasem că acel glob își schimbase oare- cum nuanța: acum bătea într-un auriu-violet, ca și cum cineva ar fi suflat peste el o boare subțire, de liliac. - - Au vopsit-o ieri, ne-a lămurit el, cu aceeași voce jovială, ca și cum era de la sine înțeles că toate mingi- e aurii pot fi vopsite. O tăcere lungă și incomodă a crescut de la el până n creierul nostru. Și ce-am fi putut să spunem, când ână atunci singurul lucru vopsit pe care-l văzuserăm ra chioşcul. Cati îl vopsea periodic - fusese mov, apoi alben, iar de câteva săptămâni era alb. Toți ochii stăteau pe noul venit, care mi se părea cea ai enigmatică ființă din câte văzusem, iar Vio rămă- se, cum se zice, cu gura căscată de uluire. Dar și ilalți, mai ales fetele, se uitau la el cum nu mai privi- ră pe nimeni, cu o admirație evidentă. Își dăduse ma, dar, în ciuda avantajului, nu era îngâmfat. Cred u: când ești popular îți dă mâna s-o faci pe modestul

Imi puteți scoate din acest fragment toate cuvintele derivate cat de rapid se poate, maxim pana luni va rog, este foarte important ​