Deşi era încă devreme, în librăria S era din ce în ce mai mare agitaţia. Pe lângă personalul care amenaja de zor vitrina, se oferiseră mulţi voluntari: unii se străduiau să facă mai mult loc, mutând din etajere in fundul încăperi, alți cărau de colo-colo scaune pentru invitați, câțiva montau la mijloc trei fotolii şi-o masă învelită în catifea portocalle. Acolo, debutanta urma să dea autografe. În colțul stâng se așeza o tavă cu pahare și două sticle cu apă minerală, iar în dreapta se instalau diverse microfoane şi boxe de amplificare. Majoritatea celor dinăuntru, atât de doritori s-ajute, era formată din tinerii pe care Claudiu Van Indruma anume cum să scrie/1 După un ceas, năvălli lumea înăuntru: ziariști și fotografi în jeans şi în tricouri, fete-n ținute sport, doamne-n taloare elegante, studenți nepieptănați, profesori in costum, pâlcuri de pensionare în rochii înflorate, bătrâni cu pălărie și baston. Veniseră atrași nu doar de faima croitorului de cărți, ci şi de editura norocoasă care făcea de două săptămâni publicitate-n media, vestind cu insistență lansarea unui text-model"./2 Dar punctul de atracție era însăşi vitrina, care, odată aranjată, chiar oferea celor din stradă un spectacol inedit, cu un motan scânteietor de negru care se învârtea printre volumele expuse. Mai mult, chiar şi coperta jumalului înfăţişa ochii aceleiaşi pisici, privind de sus trei personaje, învăluite într-un abur. Deşi-n scrierea Flaviei nu apărea nicio felină, Van, care cunoştea din experienţă cum se captează atenţia cumpărătorilor nesiguri, lucrase cu ilustratorul. Intr-adevăr, imaginea-și făcea efectul: curioșii care se opriseră în treacăt formau deja o coadă la uşa librăriei. /3 Ajunsă în vecinătate, fata se îngrozi de-atâția oameni şi vru s-o ia-napoi, dar croitorul de cărți o apucă de mână şi-o trase după el, spre o intrare laterală. Nici nu pășiră bine înăuntru, că se şi pomeniră aplaudaţi frenetic de spectatorii-n așteptare. Flavia ar fi zbughit-o imediat afară, dacă el n-o forța să stea pe loc, ţinându-i degetele strâns în mâna lui, ca într-un clește. Se înclinară amândoi în fața lumii, apoi, poftiți de editorul-gazdă, se aşezară în fotolii, la masa cea portocalie. Alături, de o parte şi de alta, se înălţau teancuri de exemplare nou-noute, pe două postamente îmbrăcate într-o hârtie aurie creponată./4 Librarul-şef, un ins subţire-n haine albe, ca de mire, le adresă emoționat la microfon ,un bun venit", iar editorul, mai rotofei și mult mai degajat, într-o cămaşă-n dungi albastre, fi copleşi cu mulțumiri pe organizatori, pe cei prezenți, pe debutantă şi, la urmă, pe sufletul din spatele celor mai bune cărți". Cel numit astfel mai făcu o reverență în aclamaţțiile mulţimii. Vorbi despre motanul din vitrină şi despre ochii lui atât de galbeni, care ii inspiraseră coperta, apoi se-ntoarse către Flavia, mărturisi ce tare-l captivase manuscrisul şi-i îndemnă pe cei de față să cumpere neapărat volumul din care nu putuse schimba niciun cuvânt. /5 Veni şi rândul ei. Luă microfonul cu sfială şi, ridicându-se, rosti cu vocea gâtuită: -Imi pare rău că am stârnit atâta vâlvă... Eu sunt un nimeni şi am început acest jurnal ca să-nțeleg​