Model de text narativ: Deşi abia se luminase, razele toride anunțau o zi caniculară, așa cum nu se dezice niciodată luna lui Cuptor. Când mă gândeam cum să scap de căldura excesivă ce se anunţa, telefonul a afişat pe ecran numele verişoarei mele. M-a invitat la pădure să ne bucurăm de câteva clipe de verde și răcoare pe maine!!! Am acceptat imediat. Mi-am pregătit câte ceva pentru picnic, am luat rachetele de tenis, aparatul foto şi am plecat cu mare entuziasm. Când am ajuns, am hotărât să facem un concurs de fotografii: trebuia să imortalizăm cele mai frumoase și deosebite plante. Am pornit fiecare pe câte o cărare, sperând să găsim în calea noastră rarități, care să facă cinste albumului cu amintiri de neuitat. Cărăruia ce se deschidea în fața mea, m-a purtat printre tufe dese și copaci înalți, care îmi mângâiau fruntea, copleşită de arşită. Din loc în loc, mai vedeai câte un arbust, doborât de potopul estival. După un stejar bătrân, se odihneau nişte bureți, aplecaţi şi ei de atâta zăduf. La un moment dat, am văzut o plantă ciudată, aspectul ei atrăgându-mi imediat atenţia. Am scos repede aparatul foto, însă, niciuna dintre pozele pe care le-am făcut, nu a ieşit clară. Aproape că nici nu se observa obiectul fotografiat! Ce lucru bizar, cel puțin la fel de bizar ca aspectul plantei! Deodată, floarea şi-a deschis petalele, căutând parcă soarele; atunci, am reuşit să o pozez. Era de o frumusețe rară şi de o dimensiune impresionantă! Când m-am reîntâlnit cu verişoara mea, în luminişul de unde plecasem, am căutat imediat pe internet informații despre planta respectivă, identificând-o după înfăţişarea din fotografie. Aşa am aflat că era o plantă otrăvitoare rară, care nu îşi deschidea petalele decât o dată la doi ani! Ce noroc am avut! Nici nu-mi venea să cred! Cu un zâmbet larg, am plecat spre casă, fără să mai simt canicula! Abia aşteptam să le împărtăşesc părinţilor experiența deosebită şi să aşez fotografia din pădure la loc de cinste în albumul cu amintiri! Cautați triftongii din text.​